Arhiva

Posts Tagged ‘Varujan Pambuccian’

Afacerile IT din România – estimare de venituri de 55 miliarde de lei, în acest an

februarie 10, 2020 Lasă un comentariu

Afacerile din sectorul de tehnologie din România, de la cercetare-dezvoltare în inginerie la echipamente automatizate și software, vor atinge în acest an nivelul de 55 de miliarde de lei, cifră mai mult decât dublă față de nivelul din 2010, arată analiza unei firme de consultanţă.

Industria românească se află la momentul unor decizii strategice – trebuie să facă pasul spre robotizare și digitalizare, spre Factory 4.0, în ton cu schimbările majore la nivel internațional, arată o analiză realizată de experții de la Frames și Academia Industrială.

Economia mondială face deja pasul către Factory 4.0, considerată a patra revoluție industrială, iar cel mai relevant exemplu de transformări majore, dincolo de dinamica sectorului de software, îl reprezintă evoluția industriei auto care, în următorii 10 ani, își propune să renunțe la producția de automobile cu motoare termice și să se focuseze pe automobilele electrice, dotate cu inteligență artificială.

Și România face pași înainte, dovadă evoluția semnificativă a business-ului din sectorul tehnologic (coduri CAEN 6201,6202,6203,6209,721,7112, 4652, 4651). Numărul companiilor care activează în aceste domenii, de la fabricarea echipamentelor industriale și cercetare/dezvoltare în inginerie, la realizarea software-ului, consultanță, managementul mijloacelor de calcul, comerțul cu ridicata al componentelor și echipamentelor de calcul, a crescut semnificativ în ultimii 10 ani, de la 13.876 în 2010 la 32.205 firme în 2018.

Pe fondul dezvoltării economiei, afacerile din sectorul tehnologic au avansat de la 26 miliarde de lei în 2010 la 51,1 miliarde lei în 2018. Și profitabilitatea a urmat aceeași tendință, avansând de la 1,56 mld.lei în 2010 la 5,41 mld.lei în 2018.

Potrivit experților, după un an 2019 în care rezultatele preliminarii indică un avans semnificativ, 2020 se anunță a fi cel mai bun an pentru business-ul tehnologic din România, cu afaceri estimate de peste 55 mld.lei și un profit peste nivelul de 6 mld.lei.

Din punct de vedere al evoluției capitalului social, datele statistice arată un avans semnificativ în ultimii 10 ani, de la 6,25 mld.lei în 2010 la 14,1 miliarde lei în 2018.

,,Evoluția business-ului din acest sector este una dinamică, susținută de o cerere de produse și servicii în creștere de la an la an. Soluțiile tehnologice pentru industria auto, pentru sectorul de prelucrare, agricultură și construcții se află în prim-plan. Susținută de dinamica sectorului de software, care oferă tot mai multe soluții costumizate, economia românească face pași semnificativi către Industry 4.0, către robotizare și digitalizarea proceselor’’, afirmă Marius Hărătău, manager Academia Industrială.

Varujan Pambuccian, expert în sectorul IT& TELECOM și președinte al Comisiei pentru Tehnologia Informației și Comunicații din Camera Deputaților, spune că, în ceea ce privește adoptarea noilor tehnologii, România trebuie să pună focus pe agricultură.

,,Lumea în care trăim a intrat de ani buni în era digitală, era post IT, dominată, printre altele, de robotica industrială, inteligența artificială și biologia sintetică. Agricultura însăși se află în pragul celei de-a Treia Revoluții Agrare care este probabil cel mai disruptiv fenomen pe care îl trăim. Ea înseamnă delocalizarea și industrializarea producției de plante, carne și derivate de natura animală și trecerea de la agricultura convențională și cea bio la agricultura septică. În acest proces se regăsesc majoritatea tehnologiilor de vârf ale erei digitale. Sigur, agricultura și zootehnia convențională și bio vor coexista un timp cu cea a erei digitale, dar și aici, în ceea ce se numește agricultura de precizie, inteligența artificială, robotica și biologia sintetică își pun amprenta din plin. Este probabil cea mai profundă transformare prin care trece producția de hrană și derivate în ultimii 12.000 de ani. Și aici, agricultura romanească ori devine parte a schimbării, ori nu va mai fi deloc’’, a declarat Varujan Pambuccian.

Thumbnail

Top centre de tehnologie în România

După ce, înainte de Revoluție, în România existau zeci de întreprinderi și centre de cercetare și tehnologie în aproape toate colțurile țării, afacerile din sectorul tehnologic s-au focusat, în ultimii ani, în jurul marilor orașe, în special a celor cu centre universitare.

Bucureștiul se află în prim-plan, cu 10.086 de firme active în acest domeniu, urmat de județul Cluj, cu 3251, și Timiș cu 1884 de companii. Urmează Iași (1526), Ilfov (1433) Bihor (999), Prahova (959), Constanța (865) și Sibiu (717).

La polul opus se află județele Mehedinți (128), Ialomița (137), Giurgiu (147) Tulcea (162), Caraș Severin (160) și Teleorman (167).

Potrivit statisticii, peste 32.000 de firme sunt din zona microîntreprinderilor, în multe cazuri start-up-uri, și numai aprox. 1700 fac parte din categoria firmelor mici, medii și mari, în funcție de cifra de afaceri.

Cifra de afaceri medie, la nivelul întregului sector, era în 2018 de 1,5 milioane de lei, iar media profitului net se ridica la 159.502 lei.

Analiza Frames & Academia Industrială arată că cele 32.205 firme active în 2018 angajau, în total, un număr de 151.003 de salariați, un număr dublu față de anul 2010 (75.156).

UE trece la Factory 4.0

În esenţă, Factory 4.0 se referă la business-uri care şi-au digitizat tehnologiile, astfel încât instalaţiile şi echipamentele pot comunica între ele prin intermediul internetului, cu ajutorul noilor tehnologii.

Potrivit experților, de la rețele de comunicații, la roboți, imprimante 3D, sisteme de control și, în viitor, mașini autonome, Factory 4.0 va impacta în mod semnificativ economia, în următorii ani, oferind un grad fără precedent de automatizare şi independenţă operaţională.

Potrivit experților, în următorii ani, competitivitatea economică a României va depinde, în mare măsură, de felul în care companiile se vor adapta la Industry 4.0, inclusiv de modul în care vor dezvolta mecanisme eficiente de suport.

,,Aceasta a patra revoluție industrială va aduce schimbări fundamentale în mecanismele economice și România trebuie să fie pregătită. Noile tehnologii vor ajuta companiile să fie mai productive şi să dezvolte produse și servicii de mai bună calitate, într-un mediu de lucru mai sigur. În plus, le vor permite să se dezvolte şi să fie mai competitive pe piaţa globală’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Și noua ,,Strategie UE 2030 privind industria’’ se focusează pe aceste tendințe. Potrivit experților UE, automatizarea și digitalizarea producției, a produselor și a serviciilor bazate pe date vor transforma industria europeană, conducând-o la schimbări într-un ritm fără precedent.

,,Progresul în inteligența artificială, IoT, robotica, automatizarea, biotehnologia și imprimarea 3D vor aduce transformări semnificative în toate industriile europene. Economia va fi mai eterogenă și mai descentralizată decât în prezent și, prin urmare, va ajuta piețele să funcționeze într-un mod mai eficient și mai durabil’’, afirmă aceștia.

Strategia UE 2030 își propune, totodată, regândirea managementului resurselor naturale și reorganizare lanțurilor industriale către o economie circular care ,,va face mai mult cu mai puțin”.

În prezent, dincolo de dinamica business-ului în sectorul tehnologic, România se află la coada clasamentului european privind digitalizarea și robotizarea industriei.

Datele Comisiei Europene situează România pe locul 27 din cele 28 de state membre ale UE în cadrul Indicelui economiei și societății digitale (DESI) pentru 2019. Indicele monitorizează performanța digitală globală din Europa și urmărește progresele înregistrate de țările UE în ceea ce privește competitivitatea digitală.

În general, cele mai performante țări din UE în acest domeniu sunt Irlanda, Țările de Jos, Belgia și Danemarca, în timp ce Ungaria, România, Bulgaria și Polonia trebuie să recupereze decalajul.

Un număr tot mai mare de întreprinderi utilizează servicii de cloud (18 % în comparație cu 11 % în 2014) și platforme de comunicare socială pentru a interacționa cu clienții lor și cu alte părți interesate (21 % în comparație cu 15 % în 2013). Cu toate acestea, numărul IMM-urilor care își vând bunurile și serviciile în mediul online a stagnat, menținându-se în ultimii ani la 17 %.

Statisticile Federaţiei Internaţionale pentru Robotică arată, pe de altă parte, că România are, în prezent, 11 roboţi la 10.000 de lucrători industriali, și ar mai avea nevoie de cel puțin 10.000 de roboți industriali.

Spre comparație, în Polonia sunt 28 roboți/10.000 angajați, în Ungaria sunt 57 de roboţi, iar Cehia are 100 de roboţi la 10.000 de muncitori. În SUA, industria americană a incorporat, în ultimii 10 ani, peste 130.000 de roboți.

,,Pe fondul evoluției economice mondiale și, în contextul crizei acute de personal calificat cu care se confruntă industria, soluția viabilă pentru companiile românești, indiferent de mărime, o reprezintă adoptarea noilor tehnologii. Modernizarea tuturor sectoarelor, inclusive a celor tradiționale, în special a producției, și crearea de noi oportunități pentru întreaga economie vor permite tuturor întreprinderilor, în special IMM-urilor, să acceseze noi tehnologii’’, a declarat Marius Hărătău.

De la transformarea industriei, la digitalizare și dezvoltarea competențelor digitale ale angajaților, toate aceste teme vor fi abordate în cadrul conferinței Factory 4.0 care se va desfășura pe 12 mai, la Face Convention Center din București.

În cadrul conferinței și workshop-urilor dedicate, vor fi abordate teme precum „Technology vs. Humanity – The Future is already here„, ,,Industry 4.0 needs a complete automation solution’’, ,,Realizarea potențialului prin digitalizarea producției’’, ,,The new EU industrial strategy’’, ,,Antreprenoriat și Industry 4.0’’, ,,Integrated Value Chain’’, ,,The future of cyber security and automation’’ și ,,Industry 4.0: oameni, procese și tehnologii’’.

Printre speakerii de la Factory 4.0 se vor afla celebrul futurolog Gerd Leonhard, CEO-ul The Futures Agency și unul dintre cei mai cunoscuți și influenți autori și speakeri din sectoarele tehnologiei, telecom, marketing & media, Lorena Ioniță, Deputy Head of Unit al Comisiei Europene și  cunoscutul inventator și antreprenor român Cornel Amariei, prezentat de Junior Chamber International (JCI) drept unul dintre cei mai remarcabili 10 tineri din lume și inclus de revista Forbes din SUA în top 10 – cei mai influenți tineri cu vârsta sub 30 de ani din Europa.

Analiza privind dinamica business-ului din sectorul tehnologic din România a fost realizată de compania de consultanță Frames pe baza datelor financiare ale companiile active din sectorul analizat, cu codurile CAEN 6201- Activități de realizare a software-ului la comanda (software orientat client), CAEN 6202- Activități de consultanță în tehnologia informației, CAEN 6203 – Activități de management (gestiune și exploatare) a mijloacelor de calcul, CAEN 6209 – Alte activități de servicii privind tehnologia informației, CAEN 721 Cercetare-dezvoltare în științe naturale și inginerie, CAEN 7112 – Activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea, CAEN 4652 – Comerț cu ridicata de componente și echipamente electronice și de telecomunicați și CAEN 4651 – Comerț cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software- ului. Datele prelucrate sunt obținute de la Registrul Comerțului și Ministerul Finanțelor pe baza informațiilor publice declarate de companii.

Thumbnail

Sursa: https://www.startupcafe.ro/afaceri/firme-afaceri-it-vanzari-venituri.htm via Inovat in Romania

Varujan Pambuccian: Despre viitorul programării ca meserie

noiembrie 23, 2016 Lasă un comentariu

Un articol interesant desrpe istoria si viitorul industriei IT din Romania de pe pagina de Facebook a lui Varujan Pambuccian:

În anii 80 lucram la Institutul pentru Tehnică de Calcul din București. Terminasem Facultatea de Matematică a Universității și cum pe vremea aia locurile de muncă ți le alegeai cu o marjă mică de libertate, singura mea șansă să rămân în București era să aleg la sesiunea de repartiții de la sfârșitul facultății Institutul. Nedorind să fiu membru PCR, nu puteam să mă înscriu la doctorat și nici să rămân să predau în facultate așa cum aș fi vrut. De aceea pasul cu lucratul full-time la facultate și cel cu doctoratul l-am făcut abia în anii 90. Dar profesorul Lazăr Dragoș îmi oferise seminarul de Magnetohidrodinamică, iar profesorul Ieronim Mihăilă cel de Astronomie generală. Dealtfel, primul seminar de Magnetohidrodinamică l-am ținut fiind student în anul 5. În anii aceia, înainte de a transforma facultățile în “sorbonici”, așa cum s-a întâmplat după Bologna, Facultatea de Matematică presupunea 4 ani de învățământ general plus un an de specializare.

Informatică am învățat în primii doi an în patru cursuri a două semestre fiecare. În general, atitudinea profesorilor de la matematică pură față de informatică era destul de conservatoare, informatica fiind mai degrabă un domeniu tolerat printre matematicieni. Mie însă mi-a plăcut și știam că este un lucru folositor. Dealtfel, primul program l-am scris în clasa a 8-a și era un program care genera hărți de observații pentru meteori. Am avut noroc cu un coleg de facultate al mamei care conducea un centru de calcul și mă lăsa să vin serile și să lucrez acolo pe un uriaș Felix C-256. La ITC am avut șansa să fiu repartizat într-un atelier de testare a sistemelor de operare și acolo am dat pentru prima dată de limbajele de asamblare. Am descoperit că îmi place să programez hardul, dar în același timp, ținându-mi orele la Facultate ca extern, am început să întrevăd utilitatea informaticii pentru munca mea din matematică. În acele zile am dat peste primul pachet grafic construit în România de un tip foarte inteligent care a plecat destul de repede din țară, Sorin Vlasiu. Am dezvoltat ideea lui și, în 1985 aveam primul meu produs, un sistem grafic care desena 2D și 3D pe orice dispozitiv și care avea un lucru rar în acea vreme: era multiwindowing, cu ferestre independente. L-am construit cu o mică echipă pe care mi-am ales-o și care avea privilegiul obținut neașteptat de ușor, de a avea un Independent 102F pe mână și a nu avea condică de prezență. Am dezvoltat în anii următori un sistem de calcul formal, al doilea din lume și ceva mai puternic decât Maxina (dezvoltat în Statele Unite) pentru că utiliza foarte mult tehnici de inteligență artificială pentru a aborda problema np-dificilă a integralei nedefinite. Acum dezvolt tehnologii pentru învățarea la distanță cu profesor uman și pentru IoT în agricultură. În toți anii care s-au succedat, am trecut prin toate limbajele de asamblare și programare majore și am programat pentru toate platformele hardware majore și toate sistemele de operare majore, de la mainframe-uri la telefoanele mobile, cu excepția Mac-ului. Ba am programat, de curiozitate, și dispozitive istorice și chiar și cele în care a programa însemna a cabla legând fizic circuite logice între ele. Adică am trăit din interiorul domeniului ăstuia întreaga lui evoluție și transformare în ultimii 42 de ani.

Atunci când am început să programez, în clasa a 8-a, a fi programator era ca și cum ai fi fost om de știință. Erau foarte puțini programatori și armate de operatori care făceau diferite activități auxiliare cum ar fi perforarea cartelelor. Programarea era un fel de meșteșug intelectual. După ce Bill Gates a avut ideea de a separa producerea softului de cea a hardului și după ce Steve Wozniak și Steve Jobs de la Apple a construit primele calculatoare personale comercializabile (kit-uri pentru entuziaști existau de oarece vreme în Statele Unite), programarea s-a democratizat și a trecut din laborator în fabrica de soft.

Fabrica necesită un alt tip de organizare și un alt tip de specializări. Laboratorul a devenit apanajul computer scientistului, care s-a rupt din programatorul care își dezvolta singur cadrul teoretic și algoritmii și care a început să programeze din ce în ce mai puțin. În fabrică a crescut rolul business analistului care a devenit interfața dintre cel care comanda un software și cei care îl fabricau. Tot din programator s-a rupt și la începuturi s-a numit chiar analist-programator, făcând încă de toate de la analiză și arhitectură la programarea efectivă. La sfârșitul anilor 80, fabrica s-a îmbogățit cu încă două roluri: cel de arhitect software și cel de inginer software, împingând programatorul din ce în ce mai mult într-o zonă pe care eu o numeam atunci zona compilatoarelor umane, care traducea inputul dat de arhitect în cod utilizabil de către mașină. Bine, nu direct, pentru că explozia de limbaje de programare din anii 80 și 90 îi punea la dispoziție programatorului instrumente mai productive decât scrierea în limbaje de asamblare. Dealtfel, utilizarea limbajelor de nivel înalt are o istorie mult mai îndelungată, limbajele Cobol, Fortran, Basic și C alături de limbajele specifice inteligenței artificiale fiind mult mai vechi.

Structurarea fabricii de soft ar fi continuat într-un ritm mult accelerat dacă nevoia de a dezvolta mult și repede dublată de ideea fixă că programatorul are nevoie de facultate nu ar fi dus la apariția rolurilor de developer și, mai târziu, de full-stack developer. Specializarea atât a arhitecților și inginerilor cât și a developerilor, ca urmare a dezvoltării informaticii și a trecerii comunicațiilor în zona digitală, a dus la apariția unor meserii atât în cercetare cât și în industrie din ce în ce mai diversificate cum ar fi cele din zona procesării și stocării datelor, a protocoalelor de comunicații, a securității informatice sau a inteligenței artificiale.

Sub presiunea diversificării rolurilor, programatorul a devenit din ce în ce mai mult un traducător. Traducând un proiect făcut de către arhitect în cod în interiorul unei echipe supravegheată de un manager de proiect și, eventual, cu întreaga echipă de analiști, arhitecți, programatori, testeri, specialiști în marketing, specialiști în vânzări și echipă de suport supravegheată de un manager de produs. Nevoia de forță mare de programare, dacă se poate și ieftină, a dus, ca în cazul multor industrii la lohn și outsourcing. Diferența dintre ele stă în faptul că pentru lohn e nevoie doar de o echipă de programatori și de un manager al lor iar în outsourcing echipa este mai complexă incluzând manageri de proiect, arhitecți, ingineri, testeri și, uneori, analiști. Noi suntem în stadiul de outsourcing în condițiile în care în anii 80 eram în stadiul de fabrică de soft completă. Pentru că în anii 90 am pierdut piețele. Le-am pierdut pentru că nu avem piață internă și nu avem oameni de marketing și vânzări pe piețele majore ale lumii. Cu mici excepții notabile, dar care reprezintă un procent mic, fabrica de soft completă a dispărut din România. Azi 70% din industria de software românească este industrie pură de outsourcing, orientată strict spre export, iar peste 90% din cercetarea tehnologică în domeniu este în același stadiu. Acolo, în cercetare, rolurile sunt altele, dar nu despre cercetare vreau să vorbesc acum.

În următorii 10 ani, cererea de programatori umani va crește iar rolul de muncitor în fabrica de soft al programatorului pur se va accentua. Indiferent dacă fabrica este localizată sau, ca în cazul oursourcing-ului este parte a unei fabrici distribuite. Va crește mult rolul inginerului, arhitectului, analistului și al testerului, roluri care vor supraviețui în noua fabrică de soft care va urma și care începe să se cristalizeze de pe acum. Dar, sub presiunea nevoii de soft din ce în ce mai ieftin și cât mai repede făcut, locul programatorului va fi luat relativ repede de programe care generează soft pe baza unui proiect realizat de către arhitect. Am lucrat acum câțiva ani cu Enterprise Arhitect. Este un soft destul de greoi și neprietenos, dar îți faci bine treaba cu el și reduce drastic numărul de programatori necesari pentru un proiect mare, pentru că generează documentație și cod în principalele limbaje de programare și pentru principalele medii de programare. Au apărut și instrumente open source de acest fel cum ar fi Software Ideas Modeler. Deocamdată sunt instrumente pentru arhitecți. Dar trecerea unor asemenea instrumente de la un accent pus pe modelare și simulare la un accent pus pe programare este doar o chestiune de timp. Fenomenul de automatizare a programării se petrece deja azi în zona construcției de site-uri web unde designerul poate genera un site fără a mai apela la programatori utilizând instrumente software la alegere, dintr-o gamă foarte variată. SiteBuilder este doar un exemplu ales la întâmplare dintr-o junglă de asemenea instrumente.

Povestea aceasta îmi amintește cea a operatorilor de telegrafie. Și ei traduceau, lucru mult mai simplu decât programarea pură, din alfabetul învățat la școală în cod Morse. La mijlocul secolului al XIX-lea era o penurie uriașă de operatori de telegrafie. În Statele Unite salariile creșteau rapid iar numărul de școli de operatori creștea și el pe măsură. După care, tehnologia a avansat, a apărut telefonul și faxul și cererea de operatori a scăzut brusc, păstrându-se în limite modeste până la mijlocul secolului XX în special în marină. După 100 de ani, meseria aceasta care părea la mijlocul secolului al XIX-lea de mare viitor, a translatat într-o nișă de hobby. La fel s-a întâmplat cu meseria de low level programminer, cea cu care mi-am început drumul în ITC, care a fost repede redusă la nișă de limbajele de nivel înalt. La fel s-a întâmplat cu meseria de operator de calculator. Îmi amintesc de sălile enorme pline de perforatoare de cartele în care nu puteai intra neautorizat și nici nu vroiai să intri din cauza zgomotului de acolo.Și vă reamintesc că limbajul Fortran a apărut în 1957, adică în anul în care România devenea a șasea națiune care proiecta și construia un calculator electronic și cu doi ani înainte de a mă naște eu. În acele vremuri, programatorul era om de știință.

Specializările în IT se schimbă și evoluează repede. Iar cele din zona de pură execuție, dispar repede. Sunt sigur că meseriile de analist, arhitect și inginer software vor avea parte de viață lungă. Oarecum, chiar dacă mult automatizată, și cea de tester, pentru că ține de user experience. Va crește în importanță cea de designer de interfețe. Dar cea de programator se va reduce drastic. Din ea, se vor desprinde meserii noi cum ar fi cea de programator de ADN sau cea de programator de roboți industriali, sau cea de programator pentru inteligență artificială, până când și aici va apărea software care va automatiza programarea pură.

Supărarea pe facultățile care nu insistă pe limbaje de programare este greșită. Facultățile trebuie să pregătească oameni capabili să înțeleagă procesele din lumea reală și să le translateze în proiecte viabile și cu valoare economică. Dacă nu fac asta bine, e un motiv de supărare, dar altfel nu. Sigur, într-o industrie de outsourcing, nevoia de programatori puri crește și pe nimeni nu îl interesează ce se va întâmpla cu oamenii ăștia peste 15-20 de ani. Eu scriu aceste rânduri pentru că mă interesează. S-ar putea ca peste 20 de ani să nu mai fiu deloc. Dar mă interesează, și chiar dacă unui tânăr programator i se pare că ceea ce scriu aici este aberant, mă interesează ca peste 15-20 de ani să știu că el își va găsi de lucru într-o meserie apropiată celei pe care o practică acum, fie în propria sa companie, fie ca salariat cu un salariu cel puțin la fel de bun într-o companie de bioinformatică sau robotică sau inteligență artificială sau fabricație aditivă. Sau într-una de IT ca analist sau arhitect sau inginer software sau tester.

Nu am nimic cu industria de outsourcing, așa cum nu am avut nimic cu cea de lohn din anii 90. Ele au salvat forța demuncă dintr-o industrie care se prăbușise și au menținut interesul pentru facultățile de profil. Adică au conservat școala și forța de muncă și trebuie să le fim recunoscători antreprenorilor care au făcut asta. Dar trebuie să evoluăm! Și îmi pun mari speranțe în industria de outsourcing că va produce această evoluție și îmi pun mari speranțe în tinerii programatori că vor produce și vor fi parte a acestui proces.

Nu scriu aceste rânduri pentru a demoraliza pe nimeni și nici pentru a prevesti nu știu ce apocalipsă a programării. Pentru că programarea nu va dispărea ci se va transforma. Le scriu pentru a atrage atenția că lumea în care trăim este o lume în care trebuie să înveți în continuu, că este o lume în care trebuie să fii cu ochii pe tot ce se dezvoltă în domeniul tău și în domenii apropiate. Urmează câteva valuri majore care merită urmate: în domeniul economiei de acces, în domeniul agriculturii, educației, al sănătății sau al producției robotice, în domeniul analizei datelor mari, al metricilor sociale și al cloudului, în domeniul Internet of Things și al aplicațiilor sale în tot ce mișcă. Se ridică un nou front de lucru imens. Doar să fim pregăți pentru el. Și pentru asta, școala de toate felurile este esențială. Nu vă lăsați pradă rutinei și salariului bun de azi. Mâne rutina se va subția mult. Folosiți-vă timpul pentru a învăța în continuu. Nu așteptați ca statul să facă ceva spectaculos. Statul, ca entitate, va trece și el printr-un proces major de schimbare în deceniile care vin. Și orcum piața majoră este deja în zona de masă. Căutați oameni capabili să facă marketing și vânzări în piețele adevărate. Nu vă lăsați înghițiți de biroul la care stați acum în fața unui calculator. Creați-vă comunități, învățați să lucrați împreună și să reușiți împreună. Pentru că de când există pe lumea asta, omul a reușit numai așa: învățând, cercetând și colaborând cu alți oameni.

sursa: https://www.facebook.com/varujan.pambuccian/posts/609260295913638 via Inovat in Romania blog

Fabricile de basme

decembrie 7, 2012 Lasă un comentariu

Am remarcat doua articole in ITTrends. Primul, despre industria romaneasca de software: De la Brain Drain, la Fabricile de Software, din care extrag un exemplu de wishful thinking, apartinand lui Varujan Pambuccian.

România trebuie să se treacă de la fabricile de software cu mii de dezvoltatori la o etapă superioară de încurajare a inovaţiei tehnologice prin focalizarea pe cercetare şi dezvoltare.

Al doilea articol, un fel de basm despre viata si evolutia produselor software, cel putin dupa nume: Tinerețe fără bătrânețe prin modernizarea produselor software, in care aflam despre cauzele si efectele imbatranirii produselor software, dar si despre strategii de modernizare, dar nu aflam ce inseamna ISV (Independent Software Vendor) – un termen foarte drag autorului, folosit in mai multe articole.