Top achizitii IT 2012

O stire marunta de acum vreo doua saptamani din Capital ne anunta ca valoarea achizitilor efectuate de gigantii IT in anul 2012 a fost de 84 miliarde de dolari, conform PrivCo – o mare companie de cercetare financiara si de business din SUA (a nu se confunda cu nu mai putin celebra GrivCo).

Topul e dominat de companiile „sociale”: Facebook, Google, Groupon, Twitter și Cisco. Suma e destul de mare, rezultand o valoare medie de aprox 3.57 milioane USD pe fiecare 2357 de „startup-uri” cumparate, ceea ce dovedeste ca nu erau tocmai startupuri, sau ca ideea si potentialul fac toti banii. Mare valva a facut anul trecut achizitia  de catre facebook a aplicatiei Instagram pentru 1 mld $. Trendul va continua si in anii urmatori conform articolului.

Mai jos articolul integral.

Cumulat, marile companii au cheltuit 84 de miliarde de dolari anul trecut pentru a cumpăra start-up-uri care activează în zona IT&C. Când vine vorba de high tech, numărul achizițiilor micilor invenții de către giganții IT a explodat în ultimul an.

Mai exact 2.357 de antreprenori și-au cedat ideile marilor companii, după cum se arată într-un studiu efectuat de PrivCo. Printre cei care au achiziționat cele mai multe start-up-uri se numără Facebook, Google, Groupon, Twitter și Cisco. În top cinci cumpărători, Apple nu figurează. De asemenea, nici Microsoft, Oracle sau HP.

Cum se explică această dorință a giganților de a achiziționa start-up-uri? Aceste companii au nevoie de mai mult talent, iar cursa pentru ingineri și designeri nu a fost, probabil, niciodată mai aprinsă. În Silicon Valley a devenit normalitate achiziția unei companii în cazul în care nu-i poți lua angajații și managerii cu know how în urma unei oferte salariale. Cel de-al doilea motiv pentru care s-au tot cumpărat start-up-uri este dorința giganților de a găsi noul ”big thing” care, cu siguranță, nu va veni din birourile companiilor listate deja.

Semnele pieței arată că, în 2013, bătălia pentru ”cumpărături” va fi și mai aprigă, iar cash-ul giganților IT urmează a fi cheltuit pe achiziții.

Cluj IT Cluster

Ideea de a face un „Silicon Valley de Romania” la Cluj care se vehiculeaza de vreun an incepe sa prinda contur prin infiintarea organizatiei Cluj IT Cluster, dupa cum aflam dintr-un articol din ZF.

Clusterul IT de la Cluj, organizaţie care include deja 23 de companii tehnologice cu un business cumulat de circa 100 mil. euro în 2012, va concentra cea mai mare parte a firmelor de profil din regiune în vederea dezvoltării de proiecte şi tehnologii inovative în domeniul IT.

Este mai mult decat o asociere intre niste firme de pe piata din Cluj – presupune crearea unei zone urbane care sa concentreze toate aceste firme – Cluj Innovation City.

Cluj Innovation City este un proiect de dezvoltare urbană care va concentra cea mai mare parte a companiilor de IT din regiune şi care, prin serviciile complementare pe care le integrează, va crea o serie de locuri de muncă, cu impact atât la nivel regional, cât şi naţional”, a declarat Alexandru Tulai, preşedintele Consiliului Director Cluj IT Innovation Cluster, prescurtat „Cluj IT”.

Clujul este în prezent cel mai mare exportator de servicii IT din România – pecizeaza articolul (cu exceptia Bucurestiului probabil).

Clusterul de la Cluj caută să iniţieze proiecte IT care să atragă fonduri europene în valoare de aproximativ 10 milioane de euro în acest an, în condiţiile în care companiile care alcătuiesc clusterul IT nu au anvergura necesară pentru a ataca individual proiecte mai mari.

Baietii de la Google

Citind acum vreo cateva luni cartea „Baietii de la Google” (Inside Larry and Sergey’s Brain) de Richard Brandt am inteles ca pentru a deveni ca ei e nevoie de numai cateva conditii:

– sa fii evreu

– sa ai o copilarie dificila, preferabil intr-un fost lagar comunist din care sa emigrezi la o varsta frageda

– sa fii de stanga/socialist (aviz amatorilor!!)

– sa fii geniu matematic cu manifestari inca din copilarie

– sa vrei sa faci afaceri „altfel” si sa „ajuti” firmele mici

– sa fii idealist, etic si foarte sfios

Domnul care a scris-o – Richard Brandt – era fascinat de acesti „baieti” pudici incat nici daca-si comandau o biografie romantata nu le iesea asa bine.

***

Trecand peste astea, din carte transpare ideea ca cei doi anteprenori sunt altfel decat majoritatea oamenilor de afaceri, chiar si a celor care activeaza in industriile IT sau Internet. Altfel nici nu ar fi reusit inotand contra curentului, cum au facut ei. Bine inteles ca n-ar fi cine sunt azi daca in faza in care erau o firma de doi-trei oameni intr-un mic apartament sau garaj (asta cu garajul e un fel de laitmotiv pentru toti care au plecat de jos) un „angel investor” nu ar fi bagat cateva sute de mii (deveniti ulterior milioane) de dolari in ei.

Ce deosebeste pe Google de alte companii din IT/Internet concurente este ca au niste mari atuuri tehnologice: motorul de cautare cu adevarat performant si „cloudul” – reteaua proprie de servere facuta inca din anii de inceput, cu mult inainte ca acest concept sa devina atat de popular. Dar pe deasupra ii are pe cei doi „baieti” care inca sunt (erau la momentul scrierii cartii 2008-2009) directorii de tehnologie, respectiv de produse ai companiei, fiind creierele a tot ceea ce ofera Google. In plus au reusit sa gaseasca un presedinte – Eric Schmidt, care desi bate spre 60 de ani reueste sa coboare la mintea celor doi – si care reuseste sa resprezinte foarte bine compania in afara. Si aureusit sa creeze si mentina o cultura organizationala „altfel”, chiar daca compania s-a transformat intr-o corporatie.

Cum ziceam la inceput, cartea insista pe cat de „altfel” sunt cei doi, ca toate produsele le-au gandit pentru a le permite si companiilor mici sa aiba acces la tehnologia de cautare, la piata de publicitate, iar mai nou la servicii online mai sofisticate (Google Apps, Docs, Drive, ..). Autorul ii prezinta ca pe niste umanisti, care fac totul spre binele nostru, nu pentru muntele de bani, intr-un mod care aproape te convinge. Cei doi par a fi niste Mesia care ne pun la dispzitie tot mai multe servicii gratuite, care indexeaza din ce in ce mai multe informatii de pe internet pentru binele nostru, urmand a-si recupera investitia din publicitate si din alte servicii cu plata.

Viziunea lor corporatista total diferita e de asemenea prezentata si felul in care au gestionat ajustarea in jos a conditiilor idealiste pe care le ofereau angajatilor atunci cand Google a devenit o organizatie globala cu zeci de mii de angajati. Google e una din putinele companii din lume (poate singura) unde inginerul (software) ocupa o pozitie privilegiata din companie, perceputa si recompensata superior fata de pozitii de marketing, vanzari.

Initiativele de digitizare a cartilor sunt un element mai putin cunoscut despre Google – acesta avand de multi ani preocupari in zona asta si reusind sa creeze o biblioteca digitala de milioane de titluri, iscand discutii complexe de copyright in SUA si nu numai.

Evident ca accesul gratuit la toate aceste aceste servicii ale Google are si un efect lateral: stocarea informatiilor personale si a istoricului cautarilor. Pe principiul „orice urma ai lasat poate fi folosita impotriva ta”, securitatea si confidentialitatea datelor ca urmare a utilizarii serviciilor este pusa la indoiala de multe ONG-uri sau ziaristi de pretutindeni.

La nivelul la care s-a extins, Google are agreementuri cu guvernele anumitor tari care limiteaza libertatea de informare in ceea ce priveste cenzurarea rezultatelor de cautare (China de exemplu). De aici pana la a furniza acces guvernelor la datele colectate nu mai e mult, chiar daca idealismul si misiunea fondatorilor este de a furniza servicii de calitate utilizatorilor finali si clientilor de publicitate. In contextul acesta, compania cu intentii declarate bune poate fi folosita pentru a servi intereselor „de siguranta nationala”, dar percepute rele, in totala contradictie cu idealismul si umanismul fondatorilor companiei.

Ramane de vazut cum va evolua Google in 5-10 ani (nimic nu e vesnic in lumea tehnologiei – nici macar Microsoft 😉 ). Desi, la felul in care s-a infipt, in diverse industrii (internet, publicitate, platforme si aplicatii mobile, telecom, mai nou banking – prin carduri de credit) ne face sa credem ca va avea inca o mare dezvoltare.

Asta daca nu-l convinge cineva intre timp sa devina noul securist al planetei 😉

Angajat de Romania?

Ca tot vorbeam deunazi de cultura antreprenoriala IT in Romania, iata ca o doamna antreprenor romanca –  Maria Constantinescu – care are un business in Londra da sugestii pe TechCrunch (Group-edited blog about technology start-ups) pentru rezolvarea crizei de softisti din vale. Din Silicon Valley. Citez dintr-un articol din ZF:

Oamenii (dezvoltatorii din Romania) sunt deştepţi, educaţi şi vorbitori fluenţi de limba engleză însă cultura antreprenorială este slab dezvoltată. „Poate părea ciudat pentru cititorii din Sillicon Valley, dar inginerii români ar prefera să lucreze mai degrabă pentru un salariu decât pentru o parte din afacere”.

Va regasiti aici? Doamna continua si cu chestii mai concrete:

Salariile din România „sunt mici în raport cu Berlin, Londra sau Sillicon Valley. Nivelul salariilor reflectă accesul redus la oportunităţi şi lipsa de expunere la dezvoltări / evenimente revoluţionare. Va puteţi aştepta să plătiţi un salariu net de 2.000 de euro pentru un programator extraordinar din Bucureşti. Restul României este şi mai ieftin, cu până la 30%. Dar aveţi grijă la sistemul confuz de taxe şi la birocraţie”.