Topul tarilor in care e avantajos sa lucrezi ca dezvoltator software

Un alt articol mai vechi de pe Inovat in Romania.

Rezultatele unui survey publicat acum vreo doua saptamani de Splinter.me (retras ulterior de pe blog) pozitioneaza Romania pe pozitia a 4-a in topul tarilor in care e avantantajos sa lucrezi si sa traiesti ca dezvoltator software – dupa SUA, Germania si UK.

In topul dupa salarii, Romania se situeaza pe locul 10.

Topul a fost creat pe baza raportarii salariilor la indexul costului vietii. Din pacate acest index nu ia in calcul si uzura morala a vietii in Romania. Totusi, inclin sa cred ca rezultatele studiului facut pe baza raspunsurilor a aproximativ 1200 de persoane nu are foarte mare acuratete statistica, motiv pentru care a si fost retras de pe site.

Survey-ul mai poate fi completat inca pe http://splinter.me/salaries_survey

Sursa: techndb.ro/romania-printre-tarile-care-e-bine-sa-fii-programator/, www.innobyte.com/romania-is-ranked-4th-place-as-the-best-countries-to-work-and-live-in-as-a-developer/

 

Inovat in Romania

„Programat in Romania” devine „Inovat in Romania” si se muta pe http://blog.innovated.ro/.

Numele blogului „Programat in Romania” a aparut din ideea de a marca / amprenta rezultatele muncii celor care activeaza in domeniul IT si care marea lor majoritate produc software, produse sau servicii pentru export. A fost inspirat dintr-un program guvernamental de promovare a produselor romanesti cu nume similar (Fabricat in Romania), care se desfasura in urma cu vreo 10 ani.

In mai multe postari am abordat probleme esentiale ale industiei: lipsa unei viziuni guvernamentale pentru industria IT&C, lipsa sprijinului pentru dezvoltarea firmelor locale, cu produse proprii, in devafoarea multimationalelor cu centre de servicii, incurajarea businessului de outsourcing in defavoarea inovatiei si a exportului de produse.

Temele abordate nu au fost prea mult legate de programare – nici nu mi-am dorit asta – , ci mai degraba de industria IT in general. Putini din cei care lucreaza in domeniu mai mult de 5-10 raman cu titulatura de programator. Munca se diversifica, capatand noi valente. Cu toate ca avem roluri de Business sau System Analyst, Software Engineer sau Analyst Programmer, Technical Team Leader sau Project Manager, Software , Solution sau Product Architect, Testing sau Support Engineer, Manager, Business sau Consultant IT, toti suntem la baza programatori.

Insa multe ori am simtit ca eticheta „Programat in Romania” nu e de ajuns pentru ce facem noi, ca s-ar putea numi la fel de bine „Designed in Romania”, „Architectured in Romania”, „Build in Romania”, dar si hosted, maintained sau supported in Romania. Toate aceste activitati sunt parte a muncii noastre, dar nici una nu e reprezentativa pentru ce facem si mai ales pentru ce ne-am dori sa facem.

Pentru a corecta eticheta de „programatori”, care in acceptiunea multora se refera la nivelul functional, de baza al activitatii de livrare de produse si servicii software dar si pentru a incuraja si sustine antreprenoriatul, dezvoltarea firmelor romanesti, crearea de business IT cu valoare ridicata mare, blogul „Programat in Romania” devine „Inovat in Romania„.

Cu siguranta inovatia este cea care ne mana de la spate pe toti, care ne motiveaza, asa ca incepand de acum si acest blog va pune putin umarul la sustinerea si dezvoltarea acestei idei. Cu siguranta ca „inovat” e mai mult decat analizat, arhitecturizat, designat, programat, testat, construit. E un termen care inspira si care ne face placere sa fie asociat cu munca noastra.

Asadar, sa incercam sa inovam in Romania. Sa inovam in industria de software din Romania.

Puscarion Valley

Problema brandului de tara s-a pus in repetate randuri in ultimii 20 de ani, de cand incercam sa ne gasim o identitate. Ne-am agatat mereu de Dacia, Nokia, Dracula, Land of Choice, Ford – respectiv ne-am simtit tradati cand unii din ei s-au dus (Nokia).

In ultimii 10 ani oameni din domeniu au propus ca „adevaratul” brand de tara al Romaniei sa fie IT-ul iar in ultima vreme discutiile de acest gen se reiau. Mai multe articole recente ne fac sa intelegemca oamenii din IT cauta o identitate pentru domeniul in care lucreaza dar si o recunoastere a valorii sale. Sa vedem de ce.

Daca un domn de la Ixia ne spune fara drept de apel cum sta treaba: Inginerii IT români ar trebui să fie brandul de ţară, pentru ca sunt cautati pentru valori precum: „pregătirea, capacitatea de execuţie, inovarea, fidelitatea”, altii nu se limiteaza la asta.

Cei de la BitDefender (Florin Talpeş – owner, Bogdan Dumitru – Chief Tehnical Officer) incep sa vorbeasca in „clustere” cand se refera la fenomenul infractional bancaro-informatic din zona Olteniei (cu polul la Ramnicu Valcea) sau la pepiniera de hackeri de la Valcea, probabil pentru a pondera celalalt cluster IT, creat prin munca, lansat anul acesta la Cluj. Fenomenul ar trebui sa poarte si un nume in opinia dumnealui: „Ramnic Valley”, prin analogie cu centrul de inovatie din California si ne expica si de ce:

„Sunt câţiva. Dacă vă uitaţi la ce au devenit închisorile în România, sunt adevărate universităţi de escrocat. Intră unul neiniţiat şi iese profesionist de acolo. A fost un mic grup. Au pus la comun cunoştinţele şi au învăţat unii de la alţii”, spune Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, cel mai cunoscut antivirus românesc din lume. Potrivit managerului, dacă se face abstracţie de obiectul de activitate al acestor indivizi, fenomenul este unul „extrem de bun”. Cei de la Bitdefender spun că hackerii nu sunt neapărat experţi în programare, ci sunt mai degrabă buni în fraude legate de inginerie socială. „Există nişte guru acolo, dar astea se întâmplă în general în zona neagră. Există organizaţii care funcţionează ca o corporaţie adevărată. În Râmnicu Vâlcea, ştiinţa se însămânţează prin aer”.

Intr-o tara debusolata, lipsita de valori e periculos cand seful celui mai mare si popular brand romanesc de IT, folosit de 500 de milioane de utilizatori face astfel de aprecieri (dincolo de ceva-ul acela care exista in aer), pentru ca „gireaza” fenomenul si indirect il sustine.

Mai apare in completare inca o fraza, dar care e estompata de profunzinea afirmatiilor anterioare, de sentimentele de fals patriotism pe care le trezeste in noi si de satisfactia pe care ne-o creeaza inteligenta acestor „baieti de-ai nostri”.

 „La o altă scară şi cu un set diferit de valori, acelaşi lucru se întâmplă şi în Silicon Valley”.

Asadar vaorile ne omoara, sau mai exact lipsa lor.

Nu pot sa nu remarc insa ca „inovarea” se regaseste si in alta parte a tarii, tot in domeniul bancar, numai ca tehnica difera, lucru confirmat si de un alt articol The Sun: „Bacau, capitala furturilor din bancomatele englezesti”.

Trei regiuni geografice si istorice diferite, trei preocupari diferite, o singura tara, in final un singur brand. Ne definim prin inovatiile pe care le facem. Ma tem inca ca mai remarcabile si de temut (la propriu) sunt inovatiile negative.

In incheiere putem concluziona ca „Hackerii nostri sunt mai buni decat ai lor”, daca asta ne da vreo satisfactie, desi nu ar trebui.

Busteni software

Din categoria „aceste cuvinte ne doare”,  tema „busteni software” – o realitate durereroasa – este adusa din nou in actualitate de un manager de firma IT romaneasca. Subiecte desbatute si de mine anul trcute in Palmasi software sauEast by Southeast.

Romania faciliteaza setup-ul afacerilor de tip call-center / centre globale de servicii/suport, care au valoare adaugata mica in defavoarea firmelor locale de IT cu produse porprii si valoare adaugata mare. „Este la fel ca în industria lemnului – vindem materia primă, vindem lemnul, nu mobila.”

Spre deosebire de industria lemnului, unde materia prima se epuizeaza cu consecinte dramatice pentru tara, serviciile de acest gen au alte riscuri: cate de repede si de usor vin, tot asa pleaca.

România ar trebui să sprijine dezvoltarea companiilor IT locale, care au produse proprii cu valoare adăugată mare pe care le pot vinde în străinătate şi nu deschiderea de centre de suport ale multinaţionalelor, dacă îşi propune să nu rămână în urmă faţă de ţările din jur şi să înregistreze o rată mai mare de creştere economică, declară Cătălin Păunescu, managing director şi acţionar majoritar al Star Sto­rage, furnizor local de soluţii IT cu afaceri de 22,5 mil. euro în 2012.

„Am analizat schemele de ajutor de stat, de clustere, dar acestea sunt facilităţi oferite multinaţionalelor ca să facă în România servicii de valoare mică cu un număr mare de oameni. O mare problemă este faptul că – vorbind de zona tehnologică – se investeşte foarte mult în servicii cu valoare adău­gată mică, de tipul call centerelor, a centrelor de suport globale. Este la fel ca în industria lemnului – vindem materia primă, vindem lemnul, nu mobila. Pentru a avansa eu cred că este nevoie de companii locale puternice de IT“, a spus Păunescu.

Ţări ca Republica Moldova, în care statul are un plan pe care îl şi execută în domeniul IT&C, o vor lua înaintea României, unde „de zece ani auzim numai propagandă, nici măcar marketing pe zona de IT&C, dar pe zona de execuţie nu se întâmplă nimic“, a adăugat Păunescu. „Viteza cu care se mişcă lucrurile în alte părţi este incomparabilă cu ceea ce se întâmplă în România.“

Angajat de Romania?

Ca tot vorbeam deunazi de cultura antreprenoriala IT in Romania, iata ca o doamna antreprenor romanca –  Maria Constantinescu – care are un business in Londra da sugestii pe TechCrunch (Group-edited blog about technology start-ups) pentru rezolvarea crizei de softisti din vale. Din Silicon Valley. Citez dintr-un articol din ZF:

Oamenii (dezvoltatorii din Romania) sunt deştepţi, educaţi şi vorbitori fluenţi de limba engleză însă cultura antreprenorială este slab dezvoltată. „Poate părea ciudat pentru cititorii din Sillicon Valley, dar inginerii români ar prefera să lucreze mai degrabă pentru un salariu decât pentru o parte din afacere”.

Va regasiti aici? Doamna continua si cu chestii mai concrete:

Salariile din România „sunt mici în raport cu Berlin, Londra sau Sillicon Valley. Nivelul salariilor reflectă accesul redus la oportunităţi şi lipsa de expunere la dezvoltări / evenimente revoluţionare. Va puteţi aştepta să plătiţi un salariu net de 2.000 de euro pentru un programator extraordinar din Bucureşti. Restul României este şi mai ieftin, cu până la 30%. Dar aveţi grijă la sistemul confuz de taxe şi la birocraţie”.

East by Southeast

La o prima privire asupra industrei de software din Romania putem spune ca e in dezvoltare si ca e foarte activa.  O radiografie arata multe firme medii-mici implicate in proiecte de outsourcing sau mici proiecte locale, multinationalele cu business-urile lor globale, firmele mari implicate in contracte guvernamentale, cateva nuclee de dezvoltare de produse, firme satelit din jurul marilor integratori, companii care activeaza in zona software-ului de business pentru piata din Romania.

Pe de alta parte, daca privim inapoi cu 10-15 ani vom constata ca nu exista aproape nimic din ce avem acum, insa cresterea s-a bazat foarte mult pe finantarea straina: fie multinationale sau firme de software care au headquarter in strainatate si si-au deschis operatiuni in Romania pentru clientii lor din alte piete, fie parteneriate ale firmelor romanesti cu firme de afara care fac dezvoltare in regim de outsourcing sau integrare de proiecte mari, la fel, pentru piata externa.

Toate aceste schimbari s-au produs in contextul cresterii cererii globale de produse informatice in lume in decursul ultimilor 15 ani, a dezvoltarii internetului si a globalizarii industriei IT. Acestea au reprezentat o mare oportunitate pentru industria software din Romania, care avea specialisti IT pregatiti si a putut sa asimileze aceasta cerere.

Dar globalizarea are si ea efectele ei adverse. Vanatorul poate deveni vanat. Va dura aceasta situatie la nesfarsit? Toate aceste decizii de mutare a operatiunilor ale marilor business-uri din Europa de Vest sau SUA spre Europa de Est au fost efectul combinat al unor decizii de extindere, reducere de costuri, imbunatatirea performantei (in unele cazuri), atacarea unor noi piete regionale.

Inainte ca Estul Europei si Romania in special sa devina o piata interesanta pentru deschiderea de operatiuni pentru firme de software exista o alta vedeta: India. Foarte imatura la acea vreme (inceputul anilor 2000), cu o cultura total diferita, cu un mod total diferit de (ne)asumare a responsabilitatilor, dar incredibil de ieftina. Lucru care a fost exploatat de toate marile companii din lumea software: IBM, Oracle, Microsoft, …. Daca China, Taiwan, Singapore erau decizia fireasca pentru producerea de hardware, India era decizia fireasca pentru operatiunile de software (suport, dar si dezvoltare, pentru unele companii).

La fel cum China a evoluat din perspectiva calitatii in ceea ce priveste productia de hardware (sa mentionam doar Lenovo si cateva nume din domeniul echipamentelor telecom: ZTE, HTC, Huawei), tot asa a evoluat si calitatea industriei de software in India, in special prin companiile proprii: Wipro, Satyam, Genpact, TATA Consulting si multe altele, firme de software si integrare cu zeci de mii de angajati care lucreaza atat in regim de outsourcing pentru firme de software mari sau direct, ca integratori pentru marile business-uri din domeniile bancar, telecom, asigurari, auto.

La nivel de individ performanta indienilor cu cea a occidentalilor nu se poate compara, de la modul de abordare a unei probleme, la modul de a-si asuma responsabilitatea, pana la notiuni de logica, de algoritmica, de bazele programarii sau de cele mai avansate detalii ale ultimelor framework-uri. Est europenii sunt mult deasupra. Dar indienii au alte avantaje, care conteaza in deciziile CIO-ilor sau CEO-ilor: sunt multi si ieftini.

Au si cateva dezavantaje non tehnice majore: distanta fata de zonele din lume unde se cere software-ul de business-ul cel mai important, deplasarea conditionata de vize, engleza deficitara, diferentele culturale fata de tarile ocidentale, lipsa traditiei in domeniu si a unor produse proprii ale firmelor indiene.

Globalizarea a pus o mare presiune pe competitivitatea prin pret, de aceea, in cazul firmelor mari, care incearca sa-si tina costurile sub control, intotdeauna prima alegere va fi optiunea mai ieftina.

Evident, schimbarea nu fa fi brusca, se va face treptat, dar va veni un moment dincolo de care un job bun in IT va fi foarte greu de gasit (spre deosebire de acum), cand nu toata lumea va mai gasi joburi in domeniu. Ceva asemanator cu anii 2002 sau mai rau, cand efectele chrahului bursier al dot com-urilor s-a resimtit si la noi, si desi industria era intr-o usoara crestere, piata joburilor era dificila.

Romania va fi in situatia Irlandei, care la sfarsitul anilor ’90, printr-o politica guvernamentala care incuraja investitiile straine a ajuns sa atraga toti marii actori din lumea IT, fapt care i-a adus o dezvoltare fara precedent a industriei IT si o crestere extraordinara a intregii economii, dar care la mai putin de 10 ani a ajuns sa piarda aproape toate acele investitii in dauna tarilor mai ieftine, din est, printre care si Romania.

Nu doar multinationalele mari din domeniile software si telecomunicatii, dar si firmele mici si medii cu sucursale de dezvoltare sau outsourcing in Romania vor cauta oportunitati mai ieftine spre est. Nu va fi neaparat India, poate fi Kazakhstan, Ucraina, Belarus, Bangladesh, sau mai stiu eu ce alta tara va crea o oportunitate de investitie in dezvoltarea de software.

Dezavantajul Romaniei, ca si al altor tari care s-au lasat duse de valul investitiilor straine in IT, este ca, fiind o industrie a capitalului strain, acesta a lucrat pentru interesul strainilor, cultura antreprenoriala locala in domeniu fiind impiedicata sa se dezvoltate. Capitalul strain a atras si forta de munca bine calificata, in dauna firmelor autohtone de dimensiuni mici. Putine firme romanesti au produse notabile pe piata internationala sau regionala.

Daca in State visul multor absolventi de IT este sa aiba firma lor, prin care sa ofere servicii altor firme mici, si multi actioneaza in acest sens (si chiar vedem si auzim de multe firme de cativa oameni care resusesc performante notabile), la noi nu exista un astfel de context, sau daca exista, nu este lasat sa creasca, putine investitii de acest gen avand sansa de succes. Un factor care contribuie este si legislatia fiscala, care este prohibitiva firmelor foarte mici, dar mai ales cultura romanesca de business, bazata mai mult pe relatii: de ce as lua eu servicii de la o firma necunoscuta? Evident, exista si exceptii, antreprenori de succes, dar prea putini la scara indistriei locale.

Modelul de succes la noi este de a deschide un business in domeniu, mai mult pe zona de consultanta dupa ce ai lucrat multi ani in business-ul IT, ti-ai realizat o retea de relatii in domeniu, dar asta suna mai mult ca o retragere din postura de angajat decat o evidentiere in postura de antreprenor.

La extrema cealalta avem marile firme de software guvernamental care s-au dezvotat preponderent pe baza contractelor cu statul oarecum preferential adjudecate (Siveco, Softwin, UTI, Romsys…), care prin eliminarea acestei surse de contracte, intr-o concurenta reala, nu cred ca ar avea aceleasi performante.

Asadar, va veni „momentul Irlanda” si pentru Romania? Probabil ca da. Cand? Depinde si de evolutiile politico-economice nationale, europene si chiar mondiale. Nu in urmatorii cativa ani. Vom fi pregatiti sa supravietuim fara o scadere dramatica a pietei, sa ne adaptam? La cum arata industria azi, nu cred.

La o privire de ansamblu peste industria IT globala a ultimior 15 ani ( si a inca 5 in viitor), putem trage concluzia ca drumurile duc spre est. Valul de dezvoltare a industriei IT din ultimii ani din Romania si din Europa de Est e o realitate palpabila, momentan e benefic, dar e ceva care va trece mai departe spre estul lumii in goana dupa reducerea costurilor.

Europa de Est nu este decat o oprire temporara a trenului industriei IT in jocurile globalizarii si optimizarii costurilor. Pentru a parafraza numele celebrului film „North by Northwest”, vom zice si noi despre industrie: it is going to East by Southeast.