Endless loop

Celor nemultumiti de conditiile fizice de la locul de munca le recomand sa se mai gandeasca odata. La altii e mai rau:

Sau putin mai ordonati/incolonati.

Dupa ce muncesti, te relaxezi la masa de pranz.

Iar seara mergi acasa.

Pentru ca a doua zi trebuie sa o iei de la inceput, daca reusesti sa intri.

 

East by Southeast

La o prima privire asupra industrei de software din Romania putem spune ca e in dezvoltare si ca e foarte activa.  O radiografie arata multe firme medii-mici implicate in proiecte de outsourcing sau mici proiecte locale, multinationalele cu business-urile lor globale, firmele mari implicate in contracte guvernamentale, cateva nuclee de dezvoltare de produse, firme satelit din jurul marilor integratori, companii care activeaza in zona software-ului de business pentru piata din Romania.

Pe de alta parte, daca privim inapoi cu 10-15 ani vom constata ca nu exista aproape nimic din ce avem acum, insa cresterea s-a bazat foarte mult pe finantarea straina: fie multinationale sau firme de software care au headquarter in strainatate si si-au deschis operatiuni in Romania pentru clientii lor din alte piete, fie parteneriate ale firmelor romanesti cu firme de afara care fac dezvoltare in regim de outsourcing sau integrare de proiecte mari, la fel, pentru piata externa.

Toate aceste schimbari s-au produs in contextul cresterii cererii globale de produse informatice in lume in decursul ultimilor 15 ani, a dezvoltarii internetului si a globalizarii industriei IT. Acestea au reprezentat o mare oportunitate pentru industria software din Romania, care avea specialisti IT pregatiti si a putut sa asimileze aceasta cerere.

Dar globalizarea are si ea efectele ei adverse. Vanatorul poate deveni vanat. Va dura aceasta situatie la nesfarsit? Toate aceste decizii de mutare a operatiunilor ale marilor business-uri din Europa de Vest sau SUA spre Europa de Est au fost efectul combinat al unor decizii de extindere, reducere de costuri, imbunatatirea performantei (in unele cazuri), atacarea unor noi piete regionale.

Inainte ca Estul Europei si Romania in special sa devina o piata interesanta pentru deschiderea de operatiuni pentru firme de software exista o alta vedeta: India. Foarte imatura la acea vreme (inceputul anilor 2000), cu o cultura total diferita, cu un mod total diferit de (ne)asumare a responsabilitatilor, dar incredibil de ieftina. Lucru care a fost exploatat de toate marile companii din lumea software: IBM, Oracle, Microsoft, …. Daca China, Taiwan, Singapore erau decizia fireasca pentru producerea de hardware, India era decizia fireasca pentru operatiunile de software (suport, dar si dezvoltare, pentru unele companii).

La fel cum China a evoluat din perspectiva calitatii in ceea ce priveste productia de hardware (sa mentionam doar Lenovo si cateva nume din domeniul echipamentelor telecom: ZTE, HTC, Huawei), tot asa a evoluat si calitatea industriei de software in India, in special prin companiile proprii: Wipro, Satyam, Genpact, TATA Consulting si multe altele, firme de software si integrare cu zeci de mii de angajati care lucreaza atat in regim de outsourcing pentru firme de software mari sau direct, ca integratori pentru marile business-uri din domeniile bancar, telecom, asigurari, auto.

La nivel de individ performanta indienilor cu cea a occidentalilor nu se poate compara, de la modul de abordare a unei probleme, la modul de a-si asuma responsabilitatea, pana la notiuni de logica, de algoritmica, de bazele programarii sau de cele mai avansate detalii ale ultimelor framework-uri. Est europenii sunt mult deasupra. Dar indienii au alte avantaje, care conteaza in deciziile CIO-ilor sau CEO-ilor: sunt multi si ieftini.

Au si cateva dezavantaje non tehnice majore: distanta fata de zonele din lume unde se cere software-ul de business-ul cel mai important, deplasarea conditionata de vize, engleza deficitara, diferentele culturale fata de tarile ocidentale, lipsa traditiei in domeniu si a unor produse proprii ale firmelor indiene.

Globalizarea a pus o mare presiune pe competitivitatea prin pret, de aceea, in cazul firmelor mari, care incearca sa-si tina costurile sub control, intotdeauna prima alegere va fi optiunea mai ieftina.

Evident, schimbarea nu fa fi brusca, se va face treptat, dar va veni un moment dincolo de care un job bun in IT va fi foarte greu de gasit (spre deosebire de acum), cand nu toata lumea va mai gasi joburi in domeniu. Ceva asemanator cu anii 2002 sau mai rau, cand efectele chrahului bursier al dot com-urilor s-a resimtit si la noi, si desi industria era intr-o usoara crestere, piata joburilor era dificila.

Romania va fi in situatia Irlandei, care la sfarsitul anilor ’90, printr-o politica guvernamentala care incuraja investitiile straine a ajuns sa atraga toti marii actori din lumea IT, fapt care i-a adus o dezvoltare fara precedent a industriei IT si o crestere extraordinara a intregii economii, dar care la mai putin de 10 ani a ajuns sa piarda aproape toate acele investitii in dauna tarilor mai ieftine, din est, printre care si Romania.

Nu doar multinationalele mari din domeniile software si telecomunicatii, dar si firmele mici si medii cu sucursale de dezvoltare sau outsourcing in Romania vor cauta oportunitati mai ieftine spre est. Nu va fi neaparat India, poate fi Kazakhstan, Ucraina, Belarus, Bangladesh, sau mai stiu eu ce alta tara va crea o oportunitate de investitie in dezvoltarea de software.

Dezavantajul Romaniei, ca si al altor tari care s-au lasat duse de valul investitiilor straine in IT, este ca, fiind o industrie a capitalului strain, acesta a lucrat pentru interesul strainilor, cultura antreprenoriala locala in domeniu fiind impiedicata sa se dezvoltate. Capitalul strain a atras si forta de munca bine calificata, in dauna firmelor autohtone de dimensiuni mici. Putine firme romanesti au produse notabile pe piata internationala sau regionala.

Daca in State visul multor absolventi de IT este sa aiba firma lor, prin care sa ofere servicii altor firme mici, si multi actioneaza in acest sens (si chiar vedem si auzim de multe firme de cativa oameni care resusesc performante notabile), la noi nu exista un astfel de context, sau daca exista, nu este lasat sa creasca, putine investitii de acest gen avand sansa de succes. Un factor care contribuie este si legislatia fiscala, care este prohibitiva firmelor foarte mici, dar mai ales cultura romanesca de business, bazata mai mult pe relatii: de ce as lua eu servicii de la o firma necunoscuta? Evident, exista si exceptii, antreprenori de succes, dar prea putini la scara indistriei locale.

Modelul de succes la noi este de a deschide un business in domeniu, mai mult pe zona de consultanta dupa ce ai lucrat multi ani in business-ul IT, ti-ai realizat o retea de relatii in domeniu, dar asta suna mai mult ca o retragere din postura de angajat decat o evidentiere in postura de antreprenor.

La extrema cealalta avem marile firme de software guvernamental care s-au dezvotat preponderent pe baza contractelor cu statul oarecum preferential adjudecate (Siveco, Softwin, UTI, Romsys…), care prin eliminarea acestei surse de contracte, intr-o concurenta reala, nu cred ca ar avea aceleasi performante.

Asadar, va veni „momentul Irlanda” si pentru Romania? Probabil ca da. Cand? Depinde si de evolutiile politico-economice nationale, europene si chiar mondiale. Nu in urmatorii cativa ani. Vom fi pregatiti sa supravietuim fara o scadere dramatica a pietei, sa ne adaptam? La cum arata industria azi, nu cred.

La o privire de ansamblu peste industria IT globala a ultimior 15 ani ( si a inca 5 in viitor), putem trage concluzia ca drumurile duc spre est. Valul de dezvoltare a industriei IT din ultimii ani din Romania si din Europa de Est e o realitate palpabila, momentan e benefic, dar e ceva care va trece mai departe spre estul lumii in goana dupa reducerea costurilor.

Europa de Est nu este decat o oprire temporara a trenului industriei IT in jocurile globalizarii si optimizarii costurilor. Pentru a parafraza numele celebrului film „North by Northwest”, vom zice si noi despre industrie: it is going to East by Southeast.

Pălmași software

Da, palmasi software. Asa ii caracterizeaza pe dezvoltatorii de software din Romania domnul George Buhnici, reporter ProTV, la evenimentul ZF Mobilio-Apps & Business Forum, un eveniment care are drept temă centrală evoluţia pieţei locale de aplicaţii pe mobil şi modalităţile prin care dezvoltatorii locali pot profita de oportunităţile create de explozia vânzărilor de mobile inteligente organizat de ZF ieri in Bucuresti, preluat intr-un articol din ZF.

Auzindu-l, fac analogia cu Larry Ellison, CEO-ul Oracle, adresandu-se absolventilor de la Yale in celebrul discurs (neterminat) din care citez:

„Dacă mă uit la voi nu văd nici un viitor fericit, nu văd nici un director proeminent. Acum sigur sunteţi bulversaţi. Asta e normal. Totuşi, vă puteti întreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca să vă judec pe voi, studenţii celei mai renumite facultăţi? Staţi să vă explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am căzut la facultate şi voi nu.

……

O să aibă lumea nevoie şi de salahori ca voi. O să aveţi nevoie de cunoştinţe, de programare la terapie la un psiholog. Fiindcă voi n-aţi căzut la facultate n-o să fiţi niciodată printre primii 10 cei mai bogaţi oameni de pe pământ.”

Gasiti tot „discursul” aici.

Si totusi, Larry Ellison de Romania (aka George Buhnici) are pe undeva dreptate cu chestia asta cu palmasii. Dar nu e vina lor, a dezvoltatorilor. Nici macar a managerilor lor directi. Ci e vina guvernantilor, a globalizarii, a multinationalelor si a istoriei.

Eu aveam o alta vorba pe acelasi subiect: „in Romania producem busteni software” pe care ii exportam, prin analogie cu industria de defrisari din Romania, daca o pot numi asa, ca de exploatare a lemnului e prea mult spus.

Sa vedem mai in detaliu despre ce e vorba.

Nu vreau sa merg in urma mai mult de 15 ani, cand diferentele dintre salariile din industria de software occidentala si cele de la noi erau 10:1 cel putin. Evident, in acel moment, nu exista propriu-zis o piata de software in Romania, cum exista si o neincredere mare in viitorul acestei tari.

Cresterea

La inceputul anilor 2000, Romania a devenit insa o piata atractiva pentru investitiile in software, mai intai pentru firme relativ micute din State, Germania si alte tari din Europa. Aceste firme au adus in Romania proiecte de dezvoltare si de integrare, mai mici sau mai mari, in functie de dimensiunile firmelor, de clienti si de domeniul de business caruia ii erau adresate. Era perioada in care tehnologiile de dezvoltare se maturizasera (atat in zona Java, dar si .Net sau php). Clientii construiau sisteme de la zero sau migrau sisteme foarte vechi pe tehnologii actuale. Era perioada romantica a dezvoltarii de software in Romania.

In zona de vest a tarii firmele micute au adoptat o politica de outsourcing, dar si acolo, in multe cazuri  responabilitatea livrarii unei solutii functionale end to end revenea tot firmei romanesti.

Putine firme au avut forta financiara sau viziunea sa creeze produse. Gecad, Softwin/Bitdefender, Siveco, Transart, TotalSoft sunt cateva dintre firmele care au construit cateva produse, cateva branduri de valoare in industria software globala sau macar regionala.

Salariile erau mici comparabil cu cele din occident si se mentineau insa destul de jos, cel putin pana in anul 2005-2006, cand s-a terminat aceasta faza.

Globalizarea

Odata cu manifestarea globalizarii si in domeniul dezvoltarii de software si sesizarea oportunitatii pietei numita Romania, marile corporatii au deschis centre globale de mari dimensiuni la noi. A inceput cu Oracle in 2004, urmata de IBM in 2005, apoi HP, Microsoft, Ericsson, SAP, Huawei si multi altii pe care nu-i mai mentionez.

Au intrat in piata cu salarii peste medie, pe de o parte atragand personalul bine pregatit de la firmele mai mici si in acelasi timp punand presiune pe piata muncii. Era perioada in care se cautau programatori in draci, salariile cresteau cu 20-30% de la an la an, se angajau si absolventi de facultati nontehnice, dar care aveau ceva tangente cu programarea.

Autoritatile s-au bucurat de aceasta deschidere si n-au ratat nici o ocazie sa taie panglici sau sa faca poze cu oficiali ai marilor multinationale din domeniu veniti la Bucuresti sa negocieze contracte avantajoase in schimbul sutelor sau miilor de locuri de munca oferite.

Numai ca, surpriza! La scurt timp s-a dovedit ca centrele de dezvoltare erau mai mult de suport, ca R&D-ul insemna defecte si tichete. Proiectele de dezvoltare, unde mai era vorba de asa ceva, aveau in vedere crearea de tool-uri pentru clienti interni, iar in alte cazuri, dezvoltarea era parte a unor contracte globale de managed services, care impuneau folosirea unor tool-uri si metolologii specifice clientului sau industriei, total depasite, contraproductive si care impiedicau sub toate formele inovatia.

Externalizarea serviciilor spre Romania a continuat si in alte domenii: call center, in special pentru limbi europene mai putin cunoscute, business processes s.a.m.d.

De ce nu si dezvoltarea software? De ce nu designul si arhitectura? De ce nu dezvoltarea de produse pe care aceste nume grele le au? Pentru ca acestea sunt esenta unei companii de software, iar Romania e considerata o piata prea riscanta pentru acest tip de activitati. Pentru ca cineva trebuie sa faca si munca de jos.

Pozitia geo-politica ne recomanda pentru centru de suport in partea asta de lume: tara ieftina, parte a UE, relativ sigura, pe fusul orar european, cu competente foarte bune in domeniu, cu facilitati pentru angajatii din IT, cu populatie vorbitoare de limba engleza. Ce-ti poti dori mai mult daca esti multinationala?

In perioada in care businessul centrelor inflorea, spre sfarsitul anului 2008, a venit criza economica. Firmele autohtone si cele mici au fost puternic lovite, unele dintre ele recurgand chiar la reduceri de personal. Multinationalele, pe de alta parte, beneficiind de sume mari de bani si cu planuri de business pe durata indelungata, care le ofereau cost saving-uri uriase prin mutarea operatiunilor din tari scumpe (Irlanda, UK, Franta, Germania…) prosperau si isi consolidau operatiunile in Romania. Anul acesta din nou cateva firme mari si-au anuntat din nou planuri de extindere: HP, Dell, ..

Exista doar cateva exceptii notabile la aceasta regula: Adobe, Nokia la Cluj (cu un mic nucleu de software development), Amazon la Iasi si mai nou Intel la Bucuresti. Dar acestea sunt aproape picaturi intr-un ocean al centrelor globale de (dezvoltare si) suport.

Astfel s-a ajuns ca o industrie de dezvoltare software micuta dar sanatoasa cum aveam in 2004 sa se transforme peste numai cativa ani intr-o monstruoasa industrie de mentenanta, in India Europei cum ii spun unii colegi din domeniu. Si asta in situatia in care calitatea dezvoltatorilor software din Romania este mult peste media europeana (fapt atestat de statisticile Brainbench sau de testele de certificare Java/Microsoft).

In cazul asta, se pare ca are dreptate ziaristul de la PRO TV. Suntem palmasi software, sau salahori cum ne numea celalalt onorabil.

Sa incheiem totusi intr-o nota mai vesela. Daca esti palmas, dupa ce lucrezi la munca de jos, trebuie musai sa te odihnesti. Asta cu palmasii ne duce cu gandul la un celebru tablou al unui pictor roman: „Cosași odihnindu-se„.

Cosasi odihnindu-se

De la „Cosasi odihnindu-se” pana la „Programatori odihnindu-se” nu mai e decat un pas. Sper ca observati asemanarile.

Programatori odihnindu-se

Programatori odihnindu-se

Programatori odihnindu-se